HPV – vinovatul pentru cancerul de col uterin

Introducere

Pornind de la articolul despre testul Babeș-Papanicolaou și ca o extindere firească a acestuia, vreau să vă vorbesc acum despre HPV (Human Papilloma Virus) și implicația acestuia în cancerul de col uterin. HPV este un virus care se transmite ușor și implică infecții frecvente. Infecția cu HPV se consideră cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală. Se estimează că 80% din populația activă sexual, femei și bărbați, se poate infecta cu HPV pe parcursul vieții.
Totuși, femeile au risc crescut de infecție cu HPV comparativ cu bărbații. Femeile infectate cu HPV vor transmite foarte probabil infecția partenerilor lor sexuali, iar aceștia o pot transmite mai departe. Studiile statistice arată că cca 50% dintre femeile infectate cu HPV prezintă riscul să dezvolte cancer de col uterin. Infecția cu HPV se produce de obicei prin contact sexual vaginal, anal sau oral cu o persoană infectată. Nu este nevoie neapărat de penetrare pentru a se transmite virusul: uneori chiar contactul cutanat direct cu zona genitală infectată poate fi suficient pentru transmiterea acestuia. O altă cale de transmitere demonstrată (deși destul de rară) este cea de la mamă la făt. În privința altor modalități de contactare a infecției cu HPV există însă controverse: datorită ușurinței cu care se transmite se presupune că se poate transmite și prin utilizarea unor obiecte intime (lenjerie, costum de baie, prosop) în comun cu persoane infectate, fără a exista însă dovezi clare în acest sens.

Ce este HPV?

HPV denumește un grup de virusuri ADN. Există peste 100 de tulpini diferite cunoscute de HPV, dintre care peste 30 infectează tractul genital și se transmit pe cale sexuală. Denumirea în limba engleză HPV (Human Papilloma Virus) derivă din faptul că anumite tipuri de virus produc papiloame (cunoscute și sub denumirea de condiloame, veruci sau negi), care sunt formațiuni tumorale necanceroase (benigne). Pe baza asocierii lor cu cancerul

genital, virusurile HPV se împart în cele cu risc scăzut și cele cu risc crescut (oncogene sau cauzatoare de cancer). Tulpinile cu risc scăzut pot cauza vegetații anogenitale benigne (papiloame – condiloame, veruci sau negi) fără legătură cu leziunile pre-canceroase.

Până acum au fost identificate 15 tulpini de HPV oncogene asociate cu leziunile pre-canceroase sau cu cancerul de col uterin. Studiile efectuate arată că tulpinile oncogene de HPV 16 și 18 cauzează aproximativ 70% dintre cazurile de cancer de col uterin în întreaga lume. La femei, tipurile de HPV cu risc cancerigen crescut (cum ar fi tipurile 16, 18, 31 și 45) pot determina modificări la nivelul celulelor cervixului care pot fi văzute la testul Babeș-Papanicolaou.

Aceste modificări pot dispărea de la sine, fără tratament, prin mecanismele de apărare ale organismului. Cu toate acestea, unele dintre ele, în asociație cu alți factori (dietă inadecvată, fumat, consum prelungit de anticoncepționale, alte BTS-uri (boli cu transmitere sexuală) pot avansa și pot determina cancerul cervical.

Riscuri

Atât femeile mai tinere cât și cele mai în vârstă sunt expuse riscului de a dezvolta cancer de col uterin, ca o consecință a unei infecții noi sau a unei reinfecții cu una din tulpinile oncogene de HPV. Factorii de risc pentru infecția cu HPV în general și pentru cancerele asociate cu acesta în special sunt: începutul vieții sexuale la o vârstă foarte fragedă, promiscuitatea sexuală, parteneri sexuali multipli, un istoric de boli cu transmitere sexuală (BTS). Cele mai multe infecții HPV sunt benigne, asimptomatice și trecătoare. Aproximativ 70% din femeile infectate devin HPV negative într-un interval de 6-12 luni și la aproximativ 90% HPV se negativează într-un interval de doi ani. După eradicarea infecției, sistemul imunitar va împiedica apariția unei boli cu același tip de HPV. Totuși, puteți contacta un alt tip viral de la un partener nou și prin urmare o nouă infecție cu HPV, față de care imunitatea dobândită pentru primul tip să nu ofere protecție suficientă. Bolile care pot rezulta din infecția cu HPV pot fi benigne (papiloame în zona anusului, vulvă, vagin și partea interioară a coapselor) sau maligne (cancer de vulvă, vagin, anus sau de col uterin).

Cancerul de col uterin este o problemă majoră de sănătate pentru femei. El este cauzat de apariția și înmulțirea unor celule anormale la nivelul colului uterin, care și-au modificat atât structura cât și funcțiile. Infecțiile cu tulpini HPV oncogene nu evoluează întotdeauna spre cancer; multe dintre infecții sunt eliminate în mod natural de sistemul imunitar în câteva luni de la infectare.

Mecanismul prin care infecția HPV dispare este dezvoltarea progresivă a unui răspuns imun. Cu toate acestea, este posibil ca virusul să rămână într-o formă latentă nedetectabilă, din care să se reactiveze la distanță de ani de zile, fapt ce explică detectarea virusului la femei în vârstă, cu relații reciproc monogame. Există unii factori favorizanți recunoscuți că pot crește riscul de evoluție a unei infecții cu HPV către cancer, cum ar fi utilizarea pe termen lung a anticoncepționalelor orale, fumatul sau deteriorarea sistemului imunitar. Trebuie să știți că 99% din cazurile de cancer de col uterin se asociază cu prezența HPV! Cancerul de col uterin este cel mai frecvent cancer produs de HPV, reprezentând 2% din cancerele mortale la femei și 18% din toate cancerele genitale. Este al patrulea cancer ca incidență în rândul femeilor, după cel de sân, colorectum și endometru. Incidența maximă este în grupul de vârstă 50-55 ani, dar în ultimul timp este din ce în ce mai frecvent în rândul femeilor de peste 30 de ani. Cancerele de vulvă, vagin, anus și penis sunt mult mai rare. Numai aproximativ 10% din femeile infectate cu HPV cu risc înalt dezvoltă infecții persistente. Acestea au riscul cel mai mare de a dezvolta leziuni precanceroase sau cancer de col uterin. Peste 40% din infecțiile HPV sunt infecții multiple, cu două sau mai multe tipuri de HPV. Aceste co-infecții pot acționa împreună pentru creșterea mutațiilor precanceroase sau accelerarea evoluției spre cancer și indică o apărare imunitară deficitară.

Infecția HPV nu este simptomatică, virusul nu determină viremie (nu se găsește în sânge) și inhibă secreția de interferon, nu modifică testele de inflamație. Este un virus parșiv care poate fi determinat numai prin tipizarea HPV. Din nefericire, simptomele se instalează doar în momentul apariției cancerului de col uterin. Cele mai reprezentative dintre simpome sunt reprezentate prin dureri, sângerări la contact sexual, urmate la scurt timp de o falsă menstruație. Riscul apariției cancerului de col scade atunci când femeile sunt examinate periodic. Cu toate acestea, depistarea precoce nu poate preveni infecția cu HPV și nici nu poate identifica toate leziunile.

Prevenire

Cu toate că modalitatea de transmitere a infecției cu HPV este preponderent pe cale sexuală, utilizarea prezervativului nu protejează în proporție de 100% împotriva transmiterii virusului întrucât în timpul actului sexual poate exista contact genital-genital: exemplu testicule-vulvă. Aceasta nu înseamnă că nu vă protejează de alte boli cu transmitere sexuală. În plus, un studiu publicat în “New England Journal of Medicine” în decembrie 2006 a arătat că folosirea prezervativelor în toate instanțele actului sexual scade considerabil șansele de infecție de la 90% la 30%.

Perioada de timp de la expunerea la HPV până la apariția de condiloame (incubația) variază în general între 4 săptămâni și 8 luni. Totuși, la unele persoane HPV poate rămâne mulți ani în stare latentă înainte de a provoca apariția unor condiloame sau leziuni ale colului uterin și prin urmare va fi depistat mult timp după contactarea infecției. De aceea, examenul citologic periodic al colului uterin, sau altfel spus testul Babeș-Papanicolaou permite depistarea precoce a leziunilor precanceroase care au potentialul de a evolua spre cancer.

Depistarea din timp a leziunilor va reduce riscul aparitiei cancerului de col uterin. Testul HPV trebuie făcut atunci când rezultatul pentru testul Babeș-Papanicolaou este anormal. El determină dacă unul sau mai multe dintre tipurile de HPV cu risc cancerigen crescut a provocat modificări. La fel ca și testul Babeș-Papanicolaou, testul pentru HPV se face prin analiza unei probe de secreții prelevate de la nivelul cervixului. În cazul în care acesta detectează tipuri de HPV cu risc cancerigen crescut, se recomandă colposcopia și biopsia cervicală. Principala măsură prin care prevenim infecția cu HPV este vaccinarea anti-HPV care asigură un grad mare de protecție. Vaccinurile HPV nu conțin material infecțios, prin urmare ele nu pot produce infecția și nici nu pot duce la apariția ulterioară a cancerului de col uterin. De asemenea, este important de subliniat că nu determină începerea precoce a vieții sexuale și nu produc sterilitate.

Vaccinarea poate împiedica apariția a cel puțin 70% din cazurile de cancer de col uterin; prin urmare, vaccinarea

reduce riscul de apariție a acestui tip de cancer. Cu toate acestea, pentru că rămâne un risc de până la 30% datorat infecției cu alte tulpini de HPV sau există posibilitatea unei infecții cu HPV deja prezente, este importantă efectuarea periodică a examenului citologic al colul uterin, Babeș-Papanicolaou, ceea ce duce la o reducere cumulată a riscului de cancer de col uterin cu 94%. Studiile au arătat că la fetițele din grupa de vârstă 10-15 ani răspunsul imun al organismului la vaccinarea anti-HPV, măsurat prin nivel de anticorpi specifici anti-HPV, este de două ori mai ridicat decât la fetele și femeile din grupa de vârstă 16-25 de ani. Luând în considerare și faptul că este de preferat ca vaccinarea anti-HPV să se realizeze înainte de debutul vieții sexuale pentru a preveni o eventuală infecție încă de la primele contacte sexuale, statele care au hotărât introducerea în programele naționale de prevenție vaccinarea împotriva cancerului de col uterin au decis ca vaccinarea de rutină să fie efectuată în jurul acestei

vârste. Studiile clinice asupra vaccinării au inclus și mii de femei care își începuseră deja activitatea sexuală, iar vaccinul a prevenit leziunile pre-canceroase cauzate de infecția cu tulpinile oncogene 16 și 18 de HPV. Cu toate acestea, vaccinarea nu asigură vindecarea în cazul în care există deja infecția cu tulpinile oncogene 16 și 18 de HPV. De aceea, este important să se folosească toate metodele disponibile de prevenire ale cancerului de col uterin.

Concluzii

• Cancerul de col uterin poate fi prevenit! El poate apărea la femeile de toate vârstele în urma infectării cu HPV. Nedepistată la timp, infecția cu HPV oncogen poate conduce la deces.
• Deoarece infecția cu HPV este atât de frecventă, este recomandat tuturor femeilor active sexual să efectueze examenul citologic Babeș-Papanicolaou.
• Debutul nu foarte devreme al vieții sexuale, asociat cu cât mai puțin posibili parteneri și cu folosirea prezervativului în toate instanțele actului sexual (mai ales dacă partenerul nu este stabil) scade riscul de a contacta o infecție cu HPV și în general orice boală cu transmitere sexuală (de ex: gonoreea, clamidioza, hepatita B, hepatita C, sifilisul, SIDA, etc.)
• Vaccinarea anti HPV și examenul citologic (testul Babeș-Papanicolaou) duc la o scădere de până la 94% a riscului de cancer de col uterin.
• Orice femeie care sângerează mai abundent imediat sau la scurt timp după actul sexual trebuie să consulte cât mai repede posibil un ginecolog.